Trecut - Prezent

Click înainte de a începe a citi.

           Seara în tren... drum lung. Plictisit te uiți pe geam cum apune soarele. Dintr-o dată parcă totul a aţepit, nici zgomotul de la calea ferată nu se mai aude, de parcă s-a oprit timpul... doar eu și acel asfințit roșu, fierbinte.

              

       Straniu, dar spre seara îți pare totul așa de greoi, dar totodată frumos,  parcă ceva ți-ar răpi răsuflarea. Nu, nu ignora, lasă să te ducă acel val de fierbințeală cât mai departe.  Chipuri diferite, oameni diferiți, momente și senzații plăcute. Îți vezi viața ca o peliculă de film, dar totuși ce cauți acolo?  Zâmbete, tristețe? Bucurii sau dezamăgiri? Cum ai ajuns aici ?

     

       Ce e fericirea? Te întrebi tu privind spre acel orizont roșiatic. Ai avut în viață de toate. Uite-te atent: acea vară, acel  prim sărut ce nu îl vei uita niciodată și tot atunci și prima dragoste. Da… frumoasă vară a fost. Liceu, mmm anii de liceu… prima țigară, nopţi nedormite. Dar nu, nu e ceea ce cauți. Poate e ea? Cea care poate ai iubit-o? Crezi? Acea stație de autobuz, în acea zi posomorâtă, acea fată cu ochi căprui, cu părul auriu, cu zâmbetul mereu pe față. Da, da! Ea e! Ai condus-o până acasă căci nu avea umbrelă și te-ai îndrăgostit. Frumoase amintiri , dar cu cât mergi mai departe devii tot mai trist și mai trist. Atunci aveau totul o limită și realizai asta. Ca și acea fericire… într-o zi posomorâtă ai întâlnit-o  și tot într-o așa zi a și dispărut. Viitor nu mai există, doar durere și… nu merită.

        Trenul semnalează zgomotos și deodată se aude un mârâit nemulțumit. Zâmbești fericit și privești atent ființa ce adorme din nou pe brațele tale. Ce prost sunt, ce căutam eu în spate și nu priveam la mine în brațe… Treci ușurel cu mâna prin părul ei și îi șoptești ”Mulțumesc că ești„.

        Cine te sărută fară motiv? Cui îi place să-ți sară în spate, să te doboare jos, apoi să vă rostogoliți prin iarbă? Cine te mușcă de ureche în timp ce dormi? Cine, când ești supărat foc, se uită la tine cu o privire șireată până bufnești în râs și îți trece totul? Da! Da! Ea…

        O săruți ușurel pe frunte, ea se trezește și întreabă ”Gata? Am ajuns?„. Tu zâmbești și îi răspunzi că nu. Ea somnorosă, cu părul zburlit, se uită într-un ochi  la tine, tu o cuprinzi și îi șoptști ”Am vrut să iți spun doar că ești fericirea mea„.

Dragostea - cea mai mare putere și cea mai mare slăbiciune a omului.