Joi

Click înainte de a incepe să citești

Joi, in fiecare zi de joi ieși la plimbare. Vîntul de vară dansează prin frunzele copacilor. O minunată seară de joi, o minunată seară de vară.          

”-          Te-ai obișnuit să pășești singur, să nu ai nevoie de nimeni, dar recunoști că toate astea sunt doar o mască. Nimeni nu îți poate vedea adevărata față, adevăratul suflet. Te-ai obisnuit cu singurătatea, sau așa te simți in siguranta? De ce până in ziua de azi ești singuratic? De ce îi respingi pe toți? Tu mai bine ca alții știi că nu toți oamenii sunt la fel.

-          De asta mă tem, dacă erau toți la fel ar fi mai ușor.

-          Iartă omule, iartă, căci o să înebunești în tacere.

-          Iertarea nu schimbă și nu șterge faptele.„

Mă opresc, nu are sens, aude doar tăcerea lucrurilor. Ce poate să i se întimple unui om ca să îi fie frică de viață?  Doar el știe răspunsul. Merge la locul lui preferat, la acel mal abrupt, îi place să asculte cum curge apa. Ridică fața în sus, închide ochii, vîntul trece prin păr, strînge iarba în pumni și ascultă, ascultă...

Nu, nu e singur, el iubește în tăcere.

Singuratatea e o gară veche
Cu liniile scoase demult.
În ea nimeni nu vine,

nimeni nu trece...