Podea de lemn, note de pian pe fundal. Pe masă colb de un deget, ceasul
vechi de pe perete e oprit, demult nu a mai fost repornit, o vază cu flori
uscate pe masă. Afară vânt și ploaie de toamnă, trist peste fereastră. El stă
jos, ghemuit într-un colț întunecat al casei. Demult nu a mai văzut lumina zilei,
îi este frică să deschidă ochii. Repetă continuu un singur nume pe care nimeni
nu îl mai auzise până atunci.
Îi este frică, de ce? nici eu nu
pot răspunde. S-a închis în sine și visează, viseză fericire și durere, sete și ploaie, curcubeu în beznă. Înghite
cu greu, suferă imens, nici sînge nu mai are, vene uscate, e plină inima cu
noroi călduț. Dar ce îl mai face să respire? Speranța? Durerea? Sau pur și
simplu frica de moarte? Sau nu se mai satură de acele amintiri false, de acea Ea.
E ca o fantomă pentru mine, nu știu cine e ea.
Era o zi de februarie, deși era iarnă, afară
ploua. Stătea într-o gară pustie, în
mână un trandafir aprope înnegrit de
frig. Tremura, dar aștepta... cu răbdare și curaj inima plină îi era, era... În
cealaltă mână, de ploaie apăra o hârtie scumpă , din bucăți făcută, căci fu
ferfelețită de vânt și ploi. Era un bilet pe care scria ora de așteptare. Timpul
îi storcea răbdarea, își pierdea încet speranța, dar visa, visa momente,
zâmbete, își crea amintiri, amintiri pentru a fi mai fericit, își închipuia o
lume perfectă împreuna cu ea, dar cine e ea? O fantomă din trecut? Un vânt sau scrum de
foc?
Dar mult așteptatul vuet se
aude. Ora fixă. Coboară. Merge drept spre el, îi răpește sufletul cu privirea
ei diabolică, apoi trece pe lânga el zâmbindui sarcastic. O idee tâmpită la
acel moment l-a pălit, s-a dus după ea. Doar atât ,,știu”.
Da, ai simțit și
tu, când îți place de cineva, devii timid, încui gura cu cheia, te porți
ciudat, privire fricoasă și ... Sau poate eu sunt naiv? prietene, niciodată nu ai să înțelegi cum
iubește o femeie. Ea te poartă prin nori apoi tot ea îți suge tot sângele cu pai subțire, încetul
cu încetul ca să simți durere fiecare secundă, fiece clipă. Deseori visăm
dragoste pură, visăm persoane ce le dorim alături, visăm cum sărutăm, iubim,
strângem în brațe și pur și simplu ne plimbăm de mână. Pentru unii aceste vise
sunt dorințe, pentru alții amintiri false.
El nu e vinovat,
își dorea să simtă acea căldură pe care toți o laudă și o ridică în ceruri, el
își dorea doar iubire.
No comments:
Post a Comment