Ultima Scrisoare

„ Ochii tăi îi visez în fiece noapte și nu îi pot ... ”

Strânge bucata de hârtie în pumn și o aruncă în foc. De 4 zile încearcă să scrie o scrisoare în care să poată așterne tot trupul, gândurile, dragostea, frica... Roade pereții cu unghiile, se trage de păr și adoarme în lacrimi deja de atâta timp; dar cândva erau de nedespărțit - ce poate schimba o simplă zi? Totul. A rămas un străin într-o lume necunoscută, o lume opacă, plină de dureri ce te rănesc continuu, iar prafuri din greșelile tale îți distrug craniul pe dinăuntru. Acolo nu există nici bine, nici rău, ci doar greu, nori de un negru apăsător și un aer care te sufocă din ce în ce mai tare. Parfumul ei îl mai simți pe pernă, pe hainele tale mai găsești fire de păr. De multe ori adormea în brațele tale. Azi toată ziua ai simțit mirosul ei. Ți se pare ca înnebunești încet, încet, nu mai observi nimic, te trezesși cu ea, adormi cu ea...

Golește paharul de bourbon și ...

                „ Nu arunca această bucată de hârtie, este bucată din sufletul meu. Te rog, citește.

Scuză-mă de acest scris, îmi tremură mâna. Îmi amintesc de momentele când nu ne era greu să zâmbim. De aici s-a inceput, de la acel zâmbet ce mi l-ai dăruit cu atâta căldură, cu atâta tandrețe. Poate o să ți se pară amuzant, dar m-am zăpăcit atunci, nu știam ce e cu mine, de parcă m-am trezit undeva printr-o câmpie și eram doar noi doi. Puteam să te privesc ore întregi.

                Înghit noduri privind aceste fotografii de timp îngălbenite, ochii tăi triști îmi adâncesc rănile și mai mult. Ohh... tu, tu ai fost cea care m-ai învățat să găsesc luminițe în cele mai întunecate părți ale lumii, tu m-ai făcut să ințeleg adevăratul gust al ploii, tu mi-ai arătat frumusețea răsăritului și tristețea apusului. M-ai purtat aiurea prin lucruri simple, frumoase, îmi cântai dragostea înainte de somn. Eram un om ca toți oamenii, vedeam viața ca pe un simplu ciclu al universului. Dar tu m-ai prins din zborul acesta, iar pentru asta, toată viața mea a fost, este și va fi la nesfîrșit dedicată doar ție. Încă o noapte nedormită, încă un gând gol, încă o amintire ce te alungă în vise dureroase. ”

Note triste, răsuflare greoaie, cioburi de amintiri...  Închizi ochii și o vezi zâmbind, în acea zi unde s-a oprit timpul pentru todeauna.  

„Zilele se aseamănă una cu alta, alerg ca un șoarece în roata sa. Îți caut privirea printre mii de

 ochi, încerc să aud șoaptele tale când îți citesc scrisorile... Dar nu te găsesc, unde ești ? Nu te mai  găsesc... Toate podurile s-au scufundat în lacrimile tale...

                Dar a mai rămas ceva ce ne va lega toata viața - acea lună, pe care o priveam împreună fiind la depărtare... Când într-o seară o vei privi și vei simți o răsuflare fantomică, greoaie, să îți aduci aminte că undeva, în această lume rece, există cineva ce iți poartă acea caldură cu care atâta timp ai umplut un suflet.

Cu drag, eu„